- a avea comanda
- (cu gen. ) to be in command (of...).
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a avea comanda
Look at other dictionaries:
comanda — COMANDÁ, cománd, vb. I. tranz. 1. (mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o… … Dicționar Român
spătar — SPĂTÁR1, spătare, s.n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. ar. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM SPĂTÁR2, spătari, s.m. Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalităţii, care avea la început funcţia de a purta la… … Dicționar Român
tribun — TRIBÚN, tribuni, s.m. Magistrat roman însărcinat cu funcţii militare şi civile. ♢ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unităţi militare. ♦ Epitet dat unei persoane care… … Dicționar Român
steag — STEÁG, steaguri, s.n. 1. Drapel; fanion. ♢ Steag de domnie = baston având la capătul de sus un glob de argint şi o semilună, pe care, în perioada suzeranităţii turceşti, îl primeau de la sultan, ca semn al domniei, domnii din ţările româneşti.… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
dispune — DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intranz. A avea la dispoziţie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorinţă. 3. intranz. A ieşi învingător într o competiţie sportivă, într un meci; … Dicționar Român
da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel … Dicționar Român
poruncă — PORÚNCĂ, porunci, s.f. 1. Dispoziţie (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate şi care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ♢ loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ♢… … Dicționar Român
picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… … Dicționar Român
